Get your own Chat Box! Go Large!

Tradiția, cultura și limba- factori definitorii ai existenței unui popor

Tradiția, cultura și limba- factori definitorii ai existenței unui popor

De curând am participat la o dezbatere, care a avut loc la Biblioteca Județeană Gh. Asachi, filiala Ion Creangă, cu subiectul: ,, Creangă, cunoscutul necunoscut’’.  La respectivul eveniment, invitatul special a fost domnul profesor Constantin Parascan.

Scopul acestei dezbateri a fost prezentarea lui Ion Creangă așa cum nimeni nu-l știa până acum, și discutarea unor aspecte neabordate de către comentatorii vieții și scrierilor lui I. Creangă, necunoscute sau puțin știute până acum! Pentru mine, această experiență a fost cât se poate de semnificativă. Adică, I. Creangă a fost cel mai bun povestitor și scriitor, care a avut o influență maximă în literatura română, și să stau în fața unui om care și-a dedicat viața studierii iubitului scriitor, a fost o onoare! Eu, ca viitoare învățătoare, mă voi găsi la catedră citind/povestind/predând o poveste de-a lui Creangă! Elevii cresc și vor crește  cu operele acestuia; e inadmisibil ca un astfel de scriitor, să fie știut doar după nume și după  2/3 opere literare scrise! Cum îmi voi îndruma elevii să fie mândri de țara, limba și cultura lor, când ei nu știu ce e aceea cultură și în ce constă cultura propriei țări! Plus că, orice elev se va întâlni des cu operele lui Creangă… dar, cum să citească aceste opere, fără să știe cine a fost  acesta, și ce importanță au avut scrierile acestuia în literatura română? Eu țin foarte mult la insuflarea valorilor și dragostei de patrie și cultură elevilor deoarece, aceste chestiuni îi vor defini și îi vor reprezenta nu numai ,,acasă’’( adică în România) ci și în contextul european, dat fiind că România face parte din Uniunea Europeană încă din anul 2007!

Auzim din ce în ce mai des de globalizarea lingvistică! Termenul ,,globalizare’’ se referă la  fenomenul obiectiv de transformare a lumii într-o unitate, cu trăsături comune la scara întregului glob, determinată de mutaţiile produse în ultimele decenii în diverse domenii: politic, social-economic, tehnologic, militar, cultural şi lingvistic.  Astfel, în termeni uzuali,  noțiunile ,, globalizare lingvistică’’ înseamnă crearea unei limbi universale pe care să o folosească toată lumea; ,,globalizare culturală’’= o cultură universală etc. Cu toate că globalizarea ar însemna să ne putem înțelege cu oricine pe glob, să ne adaptăm mai ușor unui mediu de viață/ de creștere, să fim o unitate...  eu o consider în continuare o mare greșeală. Hai să ne gândim! Dacă globalizarea s-ar înfăptui, care ar mai fi originalitatea unei țări? Ce ar mai face o țară specială? Cine ar face-o diferită de alte țări? Cine, dacă nu cultura? Tradiția?  

            De aceea, eu îmi respect țara și lupt ca ea să înflorească! Acesta este motivul pentru care vreau să devin cadru didactic. Vreau ca, în viitor, România să fie condusă de oameni capabili, vreau ca, următoarele generații să iubească lectura, să transmită și străinilor elementele lor de cultură, vreau să fie mândri că sunt români!

Chiar nu îmi doresc ca peste 20 de ani, președintele să fie întrebat de o personalitate externă foarte importantă ,, În ce constau tradițiile românești? Ce face din țara dumneavoastră o țară specială?’’ și acesta să răspundă confuz: ,, ALTĂ ÎNTREBARE!!’’